Olivia Tima - Tezaur uman viu
O zi de iarna ploioasa ne scoate din casa si ne duce intr-o casuta de la tara, din Salciua. Plecam cu gandul de a ne intalni cu o doamna, tezaur uman viu, cautand de fapt, copilul din noi , mirosul asternuturilor bunicii si mirosul painii din cuptor.
Am ajuns in pragul casei unde ne intampina o pisica fricoasa si tematoare care se pierde printre picioarele stapanei doamne. Caldura se citeste pe chipul ei si ne intampina cu un zambet larg, scuzandu-se ca nu se poate ridica. Ne asezam incet si timid in bucataria casei, pe tabureti, doamna intrebandu-ne daca dorim sa servim ceva. Raspunsul nostru a fost unanim, ne dorim sa sorbim din priviri un om , o mama, o bunica si un tezaur uman viu.
Ea este doamna Olivia Tima are aproape 80 de ani, a fost învăţătoare în Sălciua şi toată viaţa ei a ţesut, a tors şi a cusut. În anul 2012 a primit titlul de "tezaur al umanităţii UNESCO". Doamna din Apuseni foloseşte şi acum un război de tesut vechi de peste 120 de ani şi o furcă de tors care are aproape 70 de ani.
După anul 1990, doamna Olivia Tima a participat la multe expoziţii din ţară, organizate la muzee din Bucureşti, Sibiu, Cluj, Râmnicu Vâlcea, unde a prezentat tradiţia sălciuană, ţesături, cusături şi portul popular.
În urmă cu zece ani a fost primită în "Academia Artelor Tradiţionale din România", iar în 2012 a primit titlul de "tezaur al umanităţii UNESCO". "Tot ce am făcut, am făcut din plăcere, ne povesteste... Nu m-o obligat nimeni, n-am făcut să-mi dea cineva ceva, nici bani, nici diplome. Eu ţes şi cos orice, ce fac eu gasiti in casa ţăranului din Sălciua. Lucrez de când mă ştiu. Am învăţat de la mama mea arta ţesutului şi a cusutului si asta fac: ţes, cos, fac costume populare, măsăriţe (feţe de masă), tindee (ştergare de perete) şi lepedee (pături) cum le numesc moţii. Eu aş putea zice că la mine munca îi mai mare decât pasiunea, e o patimă", spune doamna.
Ţesutul era nu cu mult timp în urmă o îndemânare obligatorie în fiecare gospodărie. În casa Oliviei Tima tot ce se vede este ţesut de mîinile ei. Tors, vopsit, ţesut, cusut, pe toate le face şi le stăpâneşte. "Ţesem de trei generaţii cu acelaşi război, făcut în 1890 de un meşter din sat. Este singurul război cu rozetă pe bride. Funcţionează şi acum şi va rămâne şi de mine, doar că nu ştiu dacă va mai fi cineva să lucreze cu el. Am o nepoată din partea unei surori şi pe fiica mea care ştiu să ţeasă şi să toarcă. Am avut la şcoală opt fete care au venit să le învăţ să toarcă şi să ţeasă le place, dar au timp puţin. E vorba şi de dragoste faţă de ceva", afirmă Olivia Tima.
Doamna mai are şi o furcă de tors cu o poveste interesantă. "Furca de tors o primea fata când avea un drăguţ (iubit - n.r). Dacă îi plăcea tare de fată, îi făcea cadou o furcă de tors, pe care o sculpta cât mai frumos, ca să vadă fata că este harnic şi îndemânatic. Furca pe care o am acum o făcut-o primul meu drăguţ, Ne întâlneam la târgul de animale de la Sălciua. A venit la târg în anul 1953, eu aveam 16 ani şi mi-a dat furca. Pe vremurile acelea nu era dragoste ca acum. Rar dacă te prindea drăguţul de mână si trebuia să nu te vadă nimeni, că râdea lumea. Nu avea voie nici să te sărute. Nu era obligatoriu să te căsătoreşti cu cel care îţi făcea furca ,o făcea din plăcere", povesteste doamna.
Cosea singura in casa copilariei, in casa unde a prins gustul mestesugului, in casa in care amprenta celor doua maini de aur dau jocul culorilor in universul copilariei noastre.
''Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i tii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii...
...Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc doamna , ca niciodata nu te vom uita.''G.G.Marquez
Mihai RUSU