Pestera Huda lui Papara
Despre peştera Huda lui Papară se pot spune foarte multe, dar cel mai important lucru care trebuie reţinut este că este foarte periculoasă. În această cavernă, mai mulţi speologi experimentaţi erau pe cale să îşi piardă viaţa dacă nu erau scoşi de salvamontişti la timp.
Întâi de toate aflaţi că Huda lui Papară se află în Munţii Trascăului, judeţul Alba. Administrativ, ea este pe teritoriul localităţii "Sub Piatra", denumiri oarecum ironice odată alăturate având în vedere că Huda este, de fapt, un regionalism pentru groapă - deci Groapa lui Papară este în satul Sub Piatra.
Cei cu spirit de aventură, experienţă temeinică în escaladă, o barcă şi echipament montan adecvat pot ajunge la această peşteră pe DN 75 Turda-Câmpeni.
Huda lui Papară are mai multe aspecte interesante. Este cea mai denivelată peşteră care se află pe teritoriul României, în plus, are şi cea mai mare colonie de lilieci de pe continent.
Imaginile sunt absolut superbe dacă stăm să ne gândim că tot în Huda lui Papară găsim şi cea mai înaltă cascadă dintre cele care sunt în peşterile româneşti. Tot la acest capitol, peştera are şi cel mai mare debit de apă, dintr-un motiv simplu: în arealul ei se unesc trei pâraie - Poieni, Seaca şi Ponor - care formează cel mai mare bazin în care cele trei se colectează.
Intrarea în peşteră pare a fi o despicatură de bardă a unui uriaş din timpuri străvechi, aceasta având o înălţime de aproximativ 40 de metri, dar care la bază nu este mai lată de 6 metri.
De aici apar motivele pentru care spuneam că aceasta este foarte periculoasă. Exact de la intrare veţi fi întâmpinaţi de un lac adânc de 2 metri şi lung de vreo 50 pe care trebuie să-l traversaţi dacă vreţi să exploraţi peştera.
Imediat după acesta, veţi da de Cascada Evantai, un bloc de piatră care de fapt trebuie escaladat pentru a merge şi mai departe. Problema este că pe acesta curge apa pârâului.
Dacă aţi trecut cu bine şi de această escaladă, urmează o stâncă înfiptă în perete, care poartă un nume romantic - Inima de Piatră. Mai departe se merge pe sub această stâncă, prin apă, pentru a ajunge la alte blocuri de piatră ce trebuie şi ele escaladate. Tot timpul mergi prin apa şi încă mai poţi vedea în jur graţie luminii de afară, aceasta dispare de abia după ce mai treci de două mici lacuri.
Dupa atâtea peripeţii, ajungi în sfârşit la Sala Minunilor - o cavernă uriaşă, care are vreo sută de metri înălţime. Aici şi-au găsit culcuş cei mai mulţi lilieci de pe continentul nostru, după cum spuneam mai sus. Pe tavan, printre lilieci, se pot vedea şi stalactite imense de până la 8 metri.
În această peşteră au existat amenajări pentru vizitare, dar au fost distruse din păcate de viituri. Nu există nici ghid care să vă îndrume aşa încât mare atenţie dacă îndrăzniţi să vă aventuraţi decat daca aveti experienta si autorizare de intrare in pestera.